Old Friend!

In ultimele saptamani m-am tot gandit la prieteni. La cum am avut prieteni de-a lungul vietii…cum aveam putini la numar, dar asemeni mie – cu ei imparteam pasiuni, ii ajutam sau ma invatau ei diverse. Cum cei mai buni prieteni, mai apoi, ma ambitionau si provocau, in mod indirect, la mai mult. Mai mult din orice. Cum imi intelegeau dezamagirile si ma incurajau, incercand sa ma ajute sa ma maturizez. Apoi, o perioada in care m-am inchis, pentru o “ea” care tindea sa fie si prieten si lover si mediu social, si grup. Cum mai apoi, nu am mai simtit nevoia unor prieteni. Sporadic, de unii imi era dor si drag, si ne deschideam complet. Fata de altii, liniste. Pe altii i-au rapit orasele mai mari, tarile mai civilizate, casnicia (glumeam!).

Iar anul trecut am reinceput sa cred in prieteni. Sa imi fac prieteni noi. Sa am incredere iar. Sa nu mai tin doar pentru mine lucrurile pe care le am. Da, cred in dragoste. Dar si in prieteni buni, simpatici si dragi pentru care as da orice. Pentru care sunt disponibil oricand (sau ma rog, aproape oricand).

“I think i made a terible mistake!” nu e o fraza cu care poti sa mergi la oricine. Trebuie sa fie cineva care te stie de ani de zile. Care nu te-a barfit si simti ca nici nu ar face-o. In inima caruia ai un loc, oricate prostii ai fi facut. Dar atunci cand prietenul (prietena) tau de demult iti esti si jumatatea perfecta, omule, ai gasit o comoara. Ca semanati, ca va intelegi genial. Not to mention the passion!

It’s still winter and it’s drier then ever

I’ve learned a few things about the way a woman “works”. But mainly two are deeply stuck in my head, for the last week – women deeply apreciate you for being constantly there, trustworthy, honest and open – time – weeks, months, years; women want you (and need you) to be determined – knowing what you want and fighting for that. Especially for them, their affection, their love. It’s the second fight of your life, as a man, right after the pursuit of God. In a meassure, i know what these mean and what’s their importance.

But winter makes me so sentimental – it just recreates silence around me…strange and pleasant in the same time. I’m becoming so melancholic – reliving memories, constantly thinking of summer, the good days…the parts i acted like such a fool. A madman. Then i start to remember sms’s i wrote. Notes. Photos. My hands on whatever. Just holding on so tight.

The truth is I remember the day i had a pink ipod, a sony camera, and went to work at the tv station 5 km out of town. The smell, the cold late autumn air, the cars passing by… Then reintering the city. Time was not so abrupt. There was no weights attached to it, falling on my shoulders, back then. There are shadows of time passed by now…on my eyes that start to cry without any reason…on my hands that don’t have nothing to hold on to.

It’s not that I am growing tired: i feel my body has more energy then ever, and isn’t afraid to use. My mind and memory are intact. Maybe i’ve grown wiser cause I am starting to think twice before acting…or talking… Or maybe i am just cautious not to do the same mistakes and make people around me get hurt. Or maybe there is no “maybe”. There is one certainty – Never stop believing. Things will get better. The air will get cleaner. The winter will pass. Until then, i just have to accept my failures, mistakes, accept the past and use to present time to practice peace and love.
Things will get better. Don’t stop believing.

Sounds like : Deas Vail – Birds and Cages (Tell me)

Intuitie sau deductie

Am invatat: Atunci cand elimini imposibilul, tot ceea ce devine posibil, poate fi mai mult decat probabil.

Iar asta si deductia ma duc destul de des la provocarea de a gasi “portita”, exceptia din toate regulile, principiile, generalitatile pe care le enunta (pentru ca, sa fim sinceri si taiosi, prea putini dintre cei din jurul nostru pot CREA ceva original, demn de a fi principiu, regula ori proverb). Oamenii sunt asa de siguri pe ce spun, incat nu ma pot rabda sa nu ii contrazic – si sa gasesc usita care face ca teoria lor – chiar fie ceva pragmatic, ce pare de necombatut, sa nu mai fie valabila, ori de aplicat.

Asta poate vine si din dorinta mea involuntara de a nu ma conforma multimii si de a gandi pentru mine, neacceptand standarde sau comentarii, la gramada. Da, e si artistul, e si incapatantul, e si cel care desface puzzle-ul. Din noi. Ma rog, unii din noi.

Lilith

In literatura ebraica dar si in cea crestina exista un anume mit, stiut de putini – Mitul lui Lilith. La fel ca multe aspecte care sunt controversate (la fel ca si numeroase teme abordate de scrierile apocrife), povestea lui Lilith are argumente puternice. Sincer, nu am studiat aceasta tema, dar merita mentionata in contextul in care tot mai mult necrestinii cauta supranaturalul si se reintorc la mituri, fantastic, etc. Sau multi crestini “intelectualizeaza” exagerat credinta in Dumnezeu, ignorand aspecte precum existenta demonilor, a ingerilor s.a.m.d. La fel cum spunea Kriss Volloton – “Nu e normal sa vezi demoni in orice tufis sau la orice colt de strada, dar nici sa afirmi ca ei nu exista”.

Pe scurt, mitul spune ca Lilith a fost creata la inceput, alaturi de Adam (Genesa 1:27: “Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Sau, l-a facut dupa chipul lui Dumnezeu; parte barbateasca si parte femeiasca i-a facut”) - apoi, ea s-ar fi razvratit – nu a mai dorit sa fie supusa barbatului si a fost alungata de Dumnezeu din Eden. Eva i-a fost data apoi lui Adam. De fapt Eva nu este un nume propriu ci inseamna “femeie”. Acest decalaj intre versete (va rog cititi) poate intr-adevar indica crearea unei alte femei, cea care avea sa cedeze sarpelui, si sa manance din pomul cunostiintei binelui si raului. Continue reading “Lilith” »

Places: sadness

There’s a place of great sadness. But maybe that place is in fact a demon. Because sadness was not created by God. It’s a state of frustration, unsatisfaction, dissapointment. The place of failed expectations. But when we hope only for the heavenly things, all these daily disappointments seem so small. Circles, relationships, possesions. Not knowing how to say thank you for even the smallest of things. For the things that became almost a routine. Well, it’s not supposed to be like that. Life is difficult and most of the time it’s God’s grace that saves us. Sadness is not ok. Peace is the currency in God’s Kingdom – the economy is …grace. Thanksgiving is it’s capital city.

Greatest Treasure

 

I just watched the second episode from “Sherlock”, Season 1, the British modern series of 2011. It’s brilliant, I must say. Different than the 1987 version. I find it slightly hard to comprehend all of their conversations – because of the accent and because of the pace at which they’re always talking or…moving ! This episode was about some unconnected crimes, an 9 million pounds treasure and Chinese culture.

As much as it fascinates me – Sherlock’s intelligence, all this search for clues, intuition, connections, strange phenomena, danger, adrenalinare, unpredictability, something came up in my mind, after i turned off the computer…

The greatest treasure you could ever pursuit is God’s heart.

Mercy

 

Mercy TRIUMPHS over judgement || Mila triumfa asupra judecatii.

Teatru si teatral

Dupa cum am mai spus, teatrul este arta. E ceva dincolo de cuvinte, pur si simplu… Nu e ca si cum ar fi un eseu atent elaborat. Nici ca niste versuri perfecte intr-o carte. Si nici ca o fotografie ce transmite indirect “o mie” de cuvinte. Iar dramatismul e real. E luat din realitate.

Acum o saptamana am recitit cateva pagini din Manfred (da, e poem dramatic). Nu stiu daca a fost factorul declansator sau linistea asta hibernala, ma face sa devin atat de introvertit. Dar chiar in interior, vezi ca defapt ai mult de dat. Ai atata energie, si te-ai saturat de monotonie. Azi, acasa, am incercat sa vorbesc lucruri banale sau personale in teatral. Am scris un mesaj asa. Nu dramatic. Ci teatral. Incarcat. Incarcat de semnificatia cuvintelor mai atent alese; au lipsit repetitiile si cliseele enervante, interjectiile ori onomatopeele. Cu fraza intoarsa, cuvinte mari, dar adevarate. Pardon! “Mari cuvinte si demne de adevar, cu fraza-ntoarsa, eleganta.”

Poate ca generatia mai tanara nu intelege sau apreciaza teatrul (jucat sau scris!) pentru ca il vede prea des in piese jucate de batrani plicticosi (la tv sau la teatrul municipal), invelit intr-un limbaj indepartat, de neinteles, arhaic; descriind contexte la care greu se pot raporta (anii 1800, Razboaiele Mondiale). Sau, la extrema cealalta, suprarealist.

Dar teatrul porneste intai de pe hartie. Din inima, pe maini.

Ne lipseste teatrul. Cu situatiile luii.

Jack Falls

 

Film - jack falls

Sin City a fost primul film care mi-a venit in minte cand am vazut secvente din Jack Falls (Neo-noir? Posibil). Filmul e ultima parte a trilogiei JACK, dupa Jack Said and Jack Says – parti pe care nu le-am vizionat, tin sa mentionez.

Si asta nu doar pentru ca e …alb-negru, thriller/drama, ori pentru ca are ca tema razbunarea sau dreptatea…sau pare american…ori pentru ca e inspirat din carti de benzi desenate. Dar sa le luam pe rand.

Filmul e construit pe povestea lui Jack, un fost politist sub acoperire, impuscat in Amsterdam. Dupa ce e salvat de catre Natasha, revine in Londra, alaturi de ea, cu planul de a se razbuna pe Alan Carter, un mare mafiot care controleaza mare parte din Anglia – atat pentru asasinat, cat si pentru faptul ca Carter l-a dat la o parte pe tatal Natashei, de la o afacere de familie, pe care Carter a preluat-o abuziv. Si pentru recuperarea unei sume de bani, desigur. Apar apoi mici rasturnari de situatie, scurte incursiuni in trecutul lui Jack, prin vise sau halucinatii…

Continue reading “Jack Falls” »

Despre …taxi-uri

 

Taxi - baia mareEiiii, am trait sa o vad si pe asta! Intr-un fel, ma gandesc ca poate am exagerat…dar asa am simtit si mi-a fost si dor de putin dramatism sau exagerare!

Scenariu: Eu in statia de taxi-uri de la Bucla, duminica seara/noaptea. 2 taxi-uri parcate. Merg la cel mai apropiat. Deschid usa …
Eu: “Buna seara!”
El: (poate a zis buna seara, nu mai stiu. Fuma, cu geamul deschis)
Eu: (ma asez si spun) “Nu va suparati, puteti sa nu FUMATI ?”
El: “Abia mi-am aprins tigara.”
Eu: “OK”
Si am iesit.

Continue reading “Despre …taxi-uri” »


Theme: Esquire by Matthew Buchanan.